Bisericile se golesc, și pentru că frații nu se mai roagă singuri

Am meditat astăzi tema rugăciunii, pornind de la începutul episodului din Evanghelia după Luca 9, 18-24. Aici este vorba despre mărturisirea de credință a lui Petru. El spune că Isus este "Christosul, Mesia lui Dumnezeu". Am aplicat învățătura evanghelică la ceea ce se întâmplă în bisericile noastre, care se golesc. De ce? Pentru că ucenicii nu mai cunosc sau nu mai practică rugăciunea interioară și individuală. Știm că Biserica este comunitatea care mărturisește credința că Isus este Christos, Mesia lui Dumnezeu. Dar mărturisirea publică a credinței în Domnul Isus nu se face fără o recunoaștere personală, prin intermediul rugăciunii individuale. Avem nevoie și de una și de alta, adică și de rugăciunea interioară și individuală, și de rugăciunea comunitară și exterioară. Aceasta din urmă este încununarea rugăciunii interioare și individuale. Am subliniat excesele care s-au făcut în secolul trecut, accentul pus pe rugăciunea personală, precum și derapajele din zilele noastre. Printre altele, am spus că teologia este redusă la sociologie, morala la psihologie, iar omul își revendică o libertate absolută, care se termină în mimetism steril. Toate acestea au legătura cu spiritul extrovertit din "civilizația imaginii" din zilele noastre. Cum scăpăm din sclavia imaginii? Prin rugăciune. De aceea, rugați-vă fraților! Mai multe detalii în articolul de mai jos.